Realitatea Economica nr. 4 – Aprecierea puternică a leului moldovenesc (Grafic 1) faţă de principalele valute USD şi EURO a provocat dezbateri politice importante şi învinuiri precum că Banca Naţională prin politica sa ce favorizează aprecierea monedei naţionale ar contribui la sărăcirea populaţiei.
Grafic 1. Evoluţia cursului valutar
Sursa: BNM
Creşterea inflaţiei în paralel cu aprecierea leului de asemenea a provocat întrebări referitor la eficienţa politicii monetare. Totuşi, aceste acuzaţii sunt prea dure. Deşi aprecierea actuală a leului nu poate fi privită ca un fenomen pozitiv, deoarece nu este bazată pe o creştere economică puternică, cauzele acestui fenomen nu pot fi neglijate. Există trei canale principale de intrare a valutei străine în ţară:
- Intrările masive de valută de la emigranţi. Acestea au crescut în primele patru luni ale anului cu 64% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, iar în aprilie au atins 154,29 mil. USD, fiind cea mai înaltă cifră de până acum (Grafic 2). Majoritatea banilor transferaţi de către emigranţi sunt destinaţi consumului.
- Creşterea investiţiilor străine în Republica Moldova. Fluxurile de investiţii străine directe în economie naţională în anul 2007 au atins cifra de 459,28 mil. USD. În primul trimestru al anului curent influxul net a fost de 131 milioane USD, în creştere cu 64% faţă de trimestrul unu al anului 2007. Desigur, în comparaţie regională, aceste cifre nu sunt încă prea mari, şi chiar optăm pentru creşterea sporită a acestora, dar totuşi aceste intrări adiţionale de valută în economie influenţează semnificativ cursul de schimb. Efectul negativ al acestor intrări însă se va aplatiza odată cu creşterea investiţiilor în producţie, lucru care va contribui la creşterea productivităţii în economie şi la îmbunătăţirea capacităţii de absorbire a aprecierii monedei naţionale.
- Creşterea asistenţei financiare şi tehnice acordate de către instituţiile finanţatoare internaţionale. Pe parcursul anului 2007 Moldova a beneficiat de granturi şi asistenţă tehnică în valoare de 210 milioane USD. În trimestrul unu 2008 valoarea granturilor şi asistenţei tehnice a totalizat 49 milioane USD, cu 40% mai mult decât în perioada corespunzătoare a anului trecut.
Aceşti factori exercită presiuni importante asupra cursului de schimb şi ca urmare leul moldovenesc se apreciază. Aprecierea monedei naţionale este un fenomen care favorizează reducerea tensiunilor inflaţioniste şi ca urmare atingerea obiectivului major al Băncii Naţionale de menţinere a stabilităţii preţurilor implică renunţarea la ţintirea cursului. Totuşi, opiniile sunt controversate în ceea ce priveşte gradul de „nocivitate” a acestor fenomene.
Grafic 2. Transferuri din străinătate efectuate de persoane fizice
Sursa: BNM
Populaţia se divizează în cei care primesc transferuri sau salarii şi alte venituri în valută străină şi cei ale căror venituri sunt în lei moldoveneşti. Populaţia dependentă de transferurile de peste hotare pierde în urma scăderii cursului. Dar, conform datelor din 2006 ponderea remitenţelor din străinătate în totalul veniturilor gospodăriilor casnice era de 13,9%. Iar pentru chintila inferioară, care este mai aproape de pragul sărăciei, ponderea remitenţelor este chiar sub 9%. O parte importantă a acestei categorii nu depinde de transferurile de peste hotare şi respectiv creşterea preţurilor este cea care îi influenţează în primul rând, şi nicidecum aprecierea leului. De asemenea, chiar şi cei dependenţi de remitenţe, deşi au anumite pierderi, în cazul utilizării banilor pentru consum, beneficiază de pe urma ieftinirii importurilor. Dar un aşa scenariu nu ar trebui să ne bucure, pentru că astfel sporeşte deficitul comercial.
Un impact mai negativ aprecierea leului moldovenesc o exercită asupra exportatorilor. Exporturile moldoveneşti devin mai scumpe odată cu aprecierea valutei naţionale. Astfel, problema necompetitivităţii exporturilor moldoveneşti din punct de vedere a calităţii este şi mai mult agravată prin imposibilitate de pătrundere pe piaţă prin intermediul unor preţuri joase. Din păcate, aceasta afectează anume acele ramuri care sunt în dezvoltare, reducând posibilităţile de creştere şi contribuind la majorarea deficitului comercial.
În Moldova are loc un proces de convergenţă a salariilor către nivelul salariilor din ţările central şi est-europene, ceea ce este favorabil Guvernului. De altfel, prin situaţii asemănătoare de apreciere a monedei naţionale au trecut majoritatea ţărilor Europei de Sud-est în contextul convergenţei veniturilor populaţiei către media europeană. Renunţarea la ţintirea inflaţiei şi trecerea la ţintirea cursului ar crea probleme majore Guvernului care nu ar putea asigura o creştere a salariilor măcar cât de puţin apropiată de creşterea preţurilor.
Reieşind din acestea, BNM a ales ţintirea inflaţiei ca obiectiv de bază şi este susţinută în acţiunile sale de Fondul Monetar Internaţional. Nu e vorba de presiuni din partea FMI, pentru că acesta a fost capabil să înţeleagă problemele care au cauzat depăşirea ţintei de 10% anul trecut, ci de conştientizarea faptului că o economie nu poate funcţiona normal în condiţiile unei inflaţii înalte. Astfel, BNM este fermă în poziţia sa de menţinere a stabilităţii preţurilor ceea ce a şi demonstrat prin recentele acţiuni: creşterea ratei de bază la acţiunile REPO şi a normei rezervelor obligatorii. Dacă creşterea ratei de bază în Republica Moldova încă nu produce aceleaşi efecte pe care aceasta le are în economiile dezvoltate, aceasta se datorează subdezvoltării canalelor de propagare a semnalelor politicii monetare, iar recenta majorare a normelor rezervelor obligatorii pentru mijloacele atrase de către băncile comerciale trebuie să reducă ritmul de creştere a creditelor acordate.
În 2008 BNM a redus volumul de cumpărare a valutei pentru suplinirea rezervelor internaţionale obligatorii. Pe parcursul ultimului an a crescut şi volumul operaţiunilor de sterilizare şi rata medie a dobânzii pentru certificatele BNM (Grafic 3). Teoretic, BNM ar putea interveni pe piaţă mai întâi cumpărând excesul de valută pentru a-şi suplini rezervele valutare. Dar pentru a compensa creşterea masei monetare care rezultă din aceste acţiuni BNM recurge la sterilizarea acesteia. Astfel, sterilizarea masei monetare poate avea loc în limitele admisibile fără a provoca pierderi pentru BNM, după cum a fost în anul 2007.
Grafic 3. Operaţiuni de sterilizare şi cumpărarea de valută străină
Sursa: BNM
Deşi cu efecte negative asupra economiei în ansamblu, aprecierea monedei naţionale este un fenomen firesc pentru situaţia actuală a Republicii Moldova. Ţintirea cursului în defavoarea inflaţiei nu este o soluţie logică, inflaţia fiind un factor fundamental care afectează întreaga economie si întreaga populaţie, in timp ce cursul este mai degrabă o derivată a nivelului competitivităţii economiei, volumului asistenţei externe, remitenţelor şi comerţului extern. Dar Banca Naţională nu este capabilă de una singură să menţină stabilitatea preţurilor. Pentru acesta este nevoi şi de susţinerea din partea Guvernului prin politica bugetar-fiscală şi salarială precaută.
noiembrie 11, 2008 la 5:31 pm
De fapt, nici una din aceste doua politici nu mi se pare rezonabila si bine argumentata, atit din punct de vedere teoretic cit si din punct de vedere practic. Mai mult, pentru republica Moldova si alte tari in curs de dezvoltare ele nu prea sunt binevenite. Voi argumenta parerea mea in cele ce urmeaza.
Ar fi bine in primul rind de definit un regim de tintire a inflatiei, care presupune in totalitatea sa urmatoarele: 1. anuntul public pe termen scurt sau mediu al tintei inflatiei; 2. scopul primordial de a mentine stabilitatea preturilor – scop caruia restul scopurilor se supun; 3, o strategie bine definita; 4. un grad ridicat al transparentei strategiei folosite prin publicarea regulata a planurilor, obiectivelor si deciziilor autoritatilor monetare; 5, responsabilitatea bancii pentru atingerea obiectivelor propuse; 6. independenta integrala operativa si decizionala a bancii de guvern.
Acum, nici nu ma voi osteni sa comentez care dintre aceste puncte sunt respectate si care nu lasind asta la discretia cititorilor, ci voi discuta despre efectele pe care le are o astfel de politica in economie – din punct de vedere teoretic.
Asa deci, primul efect care apare intr-o astfel de situatie este lipsa de independenta a unei politici fiscale lucrative. Deficitul bugetar, conform cerintelor FMI, nu trebuie sa depaseasca un anumit procent din PIB. Instrumentu cel mai eficient in tintirea inflatiei ar trebui sa fie rata dobinzii – in republica Moldova canalele de transmisie prin intermediul ratei dobanzii sunt slab dezvoltate (pot oferi referinte in acest sens la o lucrare de determinare a coeficientilor de transmisie in RM, la cerere). In acelasi context, rata de schimb va fi lasata sa floteze liber si sa se ajusteze corespunzator, lucrind ca o balanta automata. De aici rezulta, in primul rind, ca rata de dobinda va duce la ajustarea dezechilibrelor interne iar in al doilea rind modifica directia fluxului de capital strain. Astfel, ridicarea ratei de dobinda va duce la atragerea mai multor bani pe depozite si va restrictiona creditele ce va micsora in final presiunile inflationiste. In modelele de tintire a inflatiei insa, ratei de schimb valutar i se atribuie un rol de-a dreptul nesemnificativ. Astfel, de obicei se crede ca modificarea acestei din urma nu poate avea efecte de durata asupra PIB-ului, ceea ce pare a fi incorect. Problema cea mai mare nu este insa legata de aceasta problema. Intr-un regim de tintire a inflatiei cresterea coeficientului de import va presupune iarasi marirea ratei de dobinda pentru a anihila efectele inflationiste, rate inalte ale dobinzii devin iarasi atractive pentru arbitrajorii sau investitorii straini care vor intra pe piata cu capital strain ce iarasi va duce la cresterea presiunilor inflationiste si la marirea ratelor de dobinda prin sporirea concurentei pentru bani intre banci. Deci, concluzia pe care o putem trasa pe marginea celor expuse mai sus este faptul ca o tinta p a inflatiei si rate a dobinzii mai inalte i, vor duce inevitabil la aprecierea reala a monedei nationale, mai mult ca atit aceasta poate deveni un fenomen exploziv, cu efecte adverse nu doar asupra exportatorilor, care, inter alia, in republica Moldova nu se poate de spus ca sunt foarte afectati de acest fenomen (aproximativ 80% din acestia utilizeaza materie prima importata), ci si asupra investitorilor straini care vor insista si mai mult in cazul declansarii unui astfel de trend. Deci, efectele unei astfel de politici nu ar fi decit un soc asupra contului de capital care ar lasa autoritatile monetare fara replica si fara instrumente efective de lupta impotriva acestuia. Suntem la moment aparati de aceasta datorita crizei financiare mondiale si penuriei de capital si resurse creditare.
Acum, in ceea ce priveste tintirea ratei de schim valutar, aceasta este la fel de ineficienta. Rata de schimb ca instrument monetar este lipsita de sens din cauza urmatoarei dihotomii: rata de schimb stabila ar asigura un flux stabil de capital, comert si un nivel relativ stabil al preturilor pe de alta parte insa dezechilibrul contului curent si de capital poate fi ajustat doar prin prisma modificarii ratei de schimb. O rata fixa este un regim de-a dreptul costisitor si greoi in administrare si contine riscul unui atac speculativ (criza asiatica 1997-1998), iar o rata flexibila creaza probleme pe plan intern descurajind investitiile si avind efecte adverse asupra consumului. Asa cum tarile in curs de dezvoltare sunt shock takers, si deci aceste economii ar fi in permanenta afectate de fazele de boom si bust din exterior. In aceste conditii nu ar exista: 1, o rata naturala de schimb spre care sa convearga rata reala; 2, piata valutara locala este prea subtire pentru a putea absorbi socurile eficient si 3, dependenta guvernului de creditele si finantarea din extern ar transforma automat economia intr-un shock taker.
In concluzie, nici tintirea inflatiei si nici tintirea ratei de schimb valutar nu se arata a fi perspective incintatoare din punct de vedere a eficientei lor. Cu atit mai mult ca BNM are un grad foarte scazut de credibilitate si astfel indiferent de politica pe care o utilizeaza costurile sunt extrem de utilizate si aceasta nu se va schimba pina in momentul in care nu se vor intreprinde masuri prin care aceasta ar deveni mai deschisa pentru public si ar fi mai transparenta in actiunile sale, ar da semnale mai clare si nu ar iesi in fata publicului doar cu ambiguitati si comunicate prin care incearca sa dezminta informatiile eronate din presa autohtona. BNM singura trebuie sa genereze articole si publicatii fiindca doar asa ar putea sa astupe gurele rele si sa insufle incredere si profesionalizm. Din pacate, insa, la moment acest lucru nu este constientizat de conducerea bancii….
Parerea expusa este exclusiv personala si trebuie tratata atare.