Alexandru Gamanjii – In sedinta recenta a Guvernului, ministrul finantelor a declarat ca actualul sistem de impozitare progresiva a veniturilor persoanelor fizice va fi mentinut pana in anul 2011, specificand ca anual vor creste si scutirile anuale personale, de la 6300 lei in anul 2008, la 9000 lei, in anul 2011. Pe cat de eficient este sistemul de impozitare progresiva pentru Republica Moldova si in ce masura acesta intr-adevar asigura echitatea, stabilitatea, transparenta fiscala si stimuleaza investitiile in economie?
Preocuparile statelor lumii asupra sistemelor de impozitare a veniturilor persoanelor fizice…
Discutiile privind reforma fiscala iau in calcul, de obicei, trei variante: cota unica, sistemul progresiv si sistemul dual, o combinatie intre primele doua.
Daca cota unica era o regula in toate statele industrializate in prima jumatate a secolului al XIX-lea, primele cereri pronuntate raspicat pentru un sistem „puternic progresiv sau gradual de taxe” au aparut in manifestul comunist al lui Karl Marx din 1848. Ulterior, statele capitaliste au fost cele care au adoptat un astfel de sistem. Cu toate ca, la nivelul intregii lumi, contribuabilii pierd circa 8 miliarde de ore anual pentru a-si completa declaratiile de venit, pana astazi, nici o economie occidentala „majora” nu a trecut inapoi la cota unica.
Ultimele tendinte din tarile est europene, se manifesta prin introducerea cotei unice de impozitare, initiate de catre Estonia in 1991, urmata de Letonia (1994), Lituania (1994), Rusia (2001), Serbia (2003), Ucraina (2003), Slovacia (2003), Georgia (2004) Romania (2005) si Bulgaria (2007), dupa cum e reflectat in figura 1. Cota unica este prevazuta si in programul de guvernare al autoritatilor din Cehia.
Eficienta unui sau altui sistem de impozitare a fost marul discordiei intre diferiti cercetatori. In context, Comisia Europeana este de parere ca nu este nevoie de o armonizare transfrontaliera a taxelor statelor membre. Cu conditia sa respecte regulile comunitare, statele membre sunt libere sa isi aleaga sistemele de taxe pe care le considera cele mai potrivite si conforme cu preferintele lor.
Totodata, economistii FMI afirmau recent ca lipsesc dovezile care ar indica care sistem de impozitare este cel mai oportun[1].
Deci, este evident ca economistii pot dezbate acest subiect la nesfarsit si ca veniturile guvernamentale cresc atunci cand impozitele scad si viceversa.
Argumente si evaluarea impactului cotei unice si a impozitarii progresive
Cota unica, introdusa in mai multe tari din regiune in ultimii cativa ani isi demonstreaza viabilitatea.
Analistii citati de Forbes considera ca sistemul prin care toata lumea plateste acelasi nivel al impozitului elimina atat de complicata birocratie si stimuleaza oamenii sa munceasca mai mult si sa-si economiseasca veniturile. Acelasi studiu realizat de Forbes releva ca principalul motiv pentru care Romania a trecut la acest sistem de taxare l-a constituit scoaterea la suprafata a muncii la negru si a economiei subterane. Dublata de intensificarea controalelor politiei economice si majorarea pedepselor pentru infractiunea de evaziune fiscala, rezultatele inregistrate au fost pozitive, mai putin Ungaria, unde se analizeaza in prezent o majorare a impozitelor. Totodata, statele unde cota unica este scazuta, compenseaza prin taxe de consum mai mari.
Consideram ca masurarea impactului introducerii cotei unice poate fi realizata in baza mai multor indicatori.
Pentru stimularea diminuarii muncii la negru acestia sunt:
- Evolutia numarului de contracte de munca inregistrate la Inspectoratul Teritorial de Munca dupa introducerea cotei unice;
- Tendintele inregistrate in evolutia fenomenului muncii la negru constatate in urma controalelor Inspectiei Muncii.
Pentru evaluarea eficientei colectarii impozitelor (proceduri simplificate de colectare, urmarire si incasare a impozitelor, reducerea evaziunii fiscale si a economiei subterane):
- Cresterea, stagnarea sau descresterea veniturilor declarate (bazei de impozitare) la administratiile financiare pentru veniturile estimate pe anul respectiv;
- Cresterea, stagnarea sau descresterea numarului de contribuabili inregistrati (declaratii de venit);
- Cresterea sau descresterea randamentului fiscal (gradului de colectare voluntara si prin controale a impozitelor si taxelor datorate);
- Opinia angajatilor administratiilor financiare privind noul sistem de colectare, urmarire si incasare a impozitelor comparativ cu vechiul sistem.
O problema importanta tine de modul in care cota unica favorizeaza investitiile. Teoretic, impozite mai mici pentru cei cu venituri mari ar duce la formarea unor capitaluri favorabile investitiilor. In practica surplusul de venituri s-ar putea redirectiona catre consumul de lux, in special catre importuri de lux, intorcandu-se impotriva economiei, diminuand investitiile productive. Consumul plus valorii din economie este de dorit sa fie unul cat mai echitabil pentru membrii ei, insa important este si felul in care aceste venituri se intorc in economie sub forma de investitii, generand dezvoltare economica. Intram astfel intr-o zona in care este poate nevoie de o reglementare suplimentara – impozitarea bunurilor de lux – imobilelor si automobilelor scumpe etc.
Cat priveste impozitarea progresiva, amintim eforturile economistilor americani Robert Hall si Alvin Rabuska care au cerut o singura taxa de impozitare, fara exceptii. Insa aceasta nu a fost introdusa in SUA niciodata. In prezent, impozitul pe venitul final se departajeaza atat pe transe de venit, cat, mai ales, pe categorii de contribuabili: necasatoriti, vaduve si contribuabili care au optat pentru impozitarea pe familie, contribuabili casatoriti, dar ale caror venituri se percep separat, contribuabili casatoriti care sunt singurii sustinatori financiari ai familiei (tab. 1):
| Necasa-toriti ($) | Familii
/vaduve ($) |
Casatoriti,dar impozitati separat($) | Singurii sustina. fin($) | Cote
de impunere |
| Pana la 27.050 | Pana la 45.200 | Pana la 22.600 | Pana la 36.250 | 15% |
| 27.051 – 65.550 | 45.201 – 109.250 | 22.601 – 54.625 | 36.251 – 93.650 | 27,5% |
| 65.551 – 136.750 | 109.251 – 166.500 | 54.626 – 83.250 | 93.651 – 151.650 | 30,5% |
| 136.751 – 297.350 | 166.501 – 297.350 | 83.251 – 148.675 | 151.651 – 297.350 | 35,5% |
| Peste 297.351 | Peste 297.350 | Peste148.675 | Peste 297.350 | 39,1% |
Tab. 1. Impozitarea veniturilor pers. fizice in SUA
Pentru comparatie, in Turcia grila progresiva este urmatoarea (tab. 2):
|
in $ |
Cota de impunere, % |
| 1.500$ |
15 |
| 1.500-3.750$ |
20 |
| 3.750-7.500$ |
30 |
| 7.500-18.750$ |
30 |
| 18.750-37.500$ |
35 |
| Peste 37.500$ |
40 |
Tab. 2. Impozitarea veniturilor pers. fizice in Turcia
Deci, principalul atu al impozitarii progresive este ca ea nu pune in pericol echilibrul bugetar si nu presupune majorari ale altor impozite si taxe, introducerea unor taxe noi, cresteri ale preturilor utilitatilor si reduceri ale cheltuielilor bugetare.
Impozitarea veniturilor persoanelor fizice in Republica Moldova …
Analiza sistemului de impozitare din tara ne confirma ca deocamdata, numai veniturile persoanelor fizice sunt impozitate progresiv, pe cand pentru persoanele juridice este stabilita o cota unica de 15%.
Incepand cu anul 2008, un salariat cu venitul anual de pana la 21000 de lei se impoziteaza cu 7%, iar peste aceasta suma – cu 20%. Totodata, pentru anul curent scutirea anuala este de 6300 lei. Ponderea veniturilor fiscale in PIB din impozitul pe venitul persoanelor fizice a evoluat de la 2,1% in anul 2002, la 2,5% in anul 2004 si la 2,4% in anul 2007. In context, expertii BM considera ca in dependenta de nivelul de dezvoltare economica, presiunea fiscala poate sa se situeze la nivelurile de: 6%-7% din PIB – pentru TVA; 6%-9% – pentru impozitele pe venitul persoanelor fizice; 6%-10% din PIB – pentru accize etc. Deci, in cazul impozitelor pe venitul persoanelor fizice presiunea fiscala se incadreaza in limitele expertilor BM.
Astfel tinta principala a reformei sistemului de impozitare a persoanelor fizice trebuie sa fie optimizarea corelarii veniturilor cu nivelul cheltuielilor statului, precum si optimizarea sistemului de impozite propriu-zis prin diminuarea limitelor maxime a cotelor la impozite, in special, la impozitele pe venitul persoanelor fizice, diminuarea facilitatilor fiscale etc.
In context, autoritatile vor trebui sa urmeze patru obiective. In primul rand trebuie sa pastreze echilibrul veniturilor bugetare. Autoritatile trebuie sa urmareasca nu numai sumele absolute incasate din impozitele pe venituri, ci si ponderea acestora in comparatie cu sumele incasate din contributiile sociale. Al doilea obiectiv este pastrarea unui echilibru intre echitate sociala si eficienta sistemului fiscal. Acordarea de facilitati fiscale unor sectoare economice sau grupuri de persoane va presupune un sistem complex, dar si impunerea unor taxe mai mari decat intr-un sistem in care nu exista deduceri fiscale dar exista o baza larga de impozitare.
Reducerea complexitatii sistemului fiscal va fi al treilea obiectiv al reformei. Teoretic, politica fiscala are ca scop colectarea de venituri la costuri cat mai reduse, ceea ce recomanda aplicarea unei taxe unice pentru venituri, fara deduceri sau facilitati fiscale. Insa, marea problema apare la determinarea bazei impozabile, dar si administrarea costurilor legate de conformarea contribuabililor. Ultimul obiectiv vizeaza presiunile exterioare in conditiile in care majoritatea tarilor dezvoltate vor sa reduca impozitele, dar in acelasi timp vor sa aiba un sistem fiscal eficient, care inseamna obtinerea de venituri pentru sectorul social (pensii, sanatate, educatie).
Totodata, prin intermediul deducerilor fiscale, statul va contribui la realizarea efectiva a unor drepturi fundamentale ale cetatenilor, si anume, a dreptului la invatatura si a dreptului la ocrotirea sanatatii, suportand indirect o parte din cheltuielile de scolarizare si tratament efectuate de cetateni. Aceste masuri, credem, vor stimula investitiile sociale facute de cetateni.
Si in concluzie …
Indiferent in cate transe s-ar socoti, actualul sistem ce consta in aplicarea de cote progresive este nestimulativ si conduce, in special in zona veniturilor mari, la implementarea de scheme de evitare sau chiar de evaziune fiscala.
Toate statele care au introdus cota unica cunosc un succes bun, in special prin cresterea bazei de calcul a impozitului (declararea reala a veniturilor), cat si prin cresterea numarului de contribuabili (reducerea muncii la negru).
In context, scopul sistemului progresiv de impozitare a veniturilor persoanelor fizice nu este unul economic, ci mai degraba social. Totodata, sub aspect economic, acest sistem contribuie la aparitia si dezvoltarea evaziunii fiscale si a muncii la negru.
Cat priveste acuzatia cum ca prin introducerea unei cote unice vor beneficia numai cei bogati, argumentul este usor de combatut pornind chiar de la formularea lui. Oamenii bogati nu vor avea un avantaj din cota unica, fiindca acestia nu platesc impozit pe salariu. Salariile, daca exista, sunt mici, iar „bogatia” le vine din profituri (dividende). In consecinta, masura va fi benefica in special clasei mijlocii, despre care se vorbeste ca trebuie creata si stimulata sa devina o forta motrice in economie.
[1] Studiul realizat in anul 2006 “Cotele unice: Principii si dovezi”, pe baza informatiilor din mai multe tari care au adoptat cota unica in diferite momente, precum Estonia, Lituania, Letonia, Rusia, Ucraina, Slovacia si Georgia. In afara acestora, alte state, precum Costa Rica, Cehia, Mauritius, Mongolia, Polonia sau Slovenia iau in calcul introducerea acestui sistem de impozitare. Popularitatea lui a fost insa influentata de adoptarea cotei unice, in 2001, in Rusia, cand sumele obtinute din impozitul pe venit au crescut, in termeni reali, cu peste 25%.
